A ales să renunțe la aglomerarea urbană, să lase în urmă zgomotul, poluarea, agitația, ticăitul ceasului, care îl condiționa zi de zi. Și-a construit un vis de la 0 și a hotărât să nu-și mai trăiască viata în contratimp, ci după un calendar foarte personal. Cine este Andy Hertz și ce “pariu” încearcă să câștige, aflați din interviul pe care l-a acordat pentru TVR Craiova.
L.B: Care este povestea dvs. și cum v-a venit această idee, de a scrie cartea “Mutat la țară. Viața fără ceas”?
A.H: Povestea mea pe scurt. Am muncit mult, am învățat mult, am folosit timpul fiind mereu onest, m-am desprins de locul de muncă și mi-am făcut singur un rost. La momentul potrivit am ales să renunț la Londra și la un job bun pentru a veni cu totul într-un cătun din Apuseni.
Acum, când scriu, între mine și munții de peste vale, pe terasă, se joacă fetița mea de un an, care umblă de la 9 luni, iar eu răspund unui interviu despre asta, gustând din cafea și mușcând dintr-o prăjitură cu mere.
Am scris trei cărți, iar acum lucrez la alte două, toate despre experiențele mele de viață. Cartea “Mutat la țară – Viața fără ceas” conține experiența mutării mele la țară, partea spirituală și partea practică.
L.B: Există si o pagină de facebook, un grup, care include postări ale oamenilor care (re)descoperă cum se trăiește la țară. Cât de puternică a devenit această comuniune?
Comunitatea “Mutat la țară – Viața fără ceas” a crescut în mod natural, venind dintr-un foc care arde de sute sau mii de ani în sufletul oamenilor. Proiectul MUTAT LA ȚARĂ, care acum se împarte în grupuri județene (care vor deveni utile în plan local) și altele pe teme de interes, legate toate de grupul mamă “Mutat la țară – Viața fără ceas”, însumează peste 100.000 de membri și este în creștere.
E vorba de mișcarea a zeci de mii de oameni și a multor altora, care nu au aflat încă de noi sau noi nu am aflat încă de ei. Cu siguranță că miile de postări de pe grup dau curaj și altora.
L.B: Este, într-adevăr, deasupra timpului, traiul la țară? De ce?
A.H: Nu suntem construiți să trăim în cutii de beton, să alergăm de colo colo cu teama de a nu întârzia. Nu suntem făcuți să respirăm fumul mașinilor și să vedem pe geam peretele gri al blocului de peste drum. Suntem construiți să ne trezim dimineața fără ceas, să simțim pământul sub tălpi, să ne bucurăm de viață în mijlocul naturii, să ne creștem copiii într-un mediu curat și pașnic.
Trăind la țară putem munci pe terasa din curte pentru vreo corporație din oraș, putem dezvolta mici afaceri în mediul rural sau online, putem deveni fermieri, putem face artă și multe altele, fără a fi presați de timp, fără graba din trafic, fără stres. Timpul curge mai lin la țară.
Orice domeniu am alege, și sunt multe posibile, aici costurile sunt mai mici, aici avem mai mult spor, mai mult timp, mai multă energie și mintea ne e mai limpede. Iar în oraș putem merge atunci când ne vine dorul de cumpărături, bazin de înot, teatru sau o ieșire la restaurant.
L.B: O bătrânică de pe Valea Dunării mi-a spus de curând că legumele și fructele pe care le sădește, se usucă acum. Că până și ploaia din cer este uneori otrăvitoare și numai la solarii mai cresc. În acest context, mai este idilică o retragere la țară sau vorbim mai mult despre o terapie a omului stresat în aglomerarea urbană?
A.H: Nu sunt un specialist în domeniul creșterii legumelor, deși am și eu un solar și o grădină care acoperă mare parte din nevoile familiei mele. Dar satul nu înseamnă doar grădinărit și creșterea animalelor, ci diversitatea este cheia pentru sustenabilitatea vieții la țară în secolul în care trăim.
Prin conectare și comunicare putem afla cum să combatem boli ale plantelor sau diverse tipuri de dăunători în mod natural, ce înseamnă BIO, tehnici de grădinărit și multe altele. Cu cât vom fi mai mulți la sat și mai diverși, cu atât mai mult cei care vor crește legume pentru ceilalți își vor putea permite să le producă curat și în solarii dacă e nevoie, dar și să le vândă mai ușor și mai departe. Dacă toți vom face agricultură, rupți unii de ceilalți, vom ajunge din nou în punctul de unde s-a plecat în masă către orașe.
L.B: Cât de “la îndemână” rămâne această variantă pentru oamenii care nu au meserii liberale și care nu se pot întreține financiar “de acasă”? Nu este totuși o alternativă pe care doar tot cei mai privilegiați dintre noi o au?
A.H: La țară nu se trăiește doar în România, ci în toate țările lumii. Apoi, oriunde te-ai afla, cu cât înveți mai mult, cu cât mintea îți e mai deschisă, cu cât ești mai sociabil și cu cât mai îndemânatic ești, cu atât viața îți e mai bună.
Milioane de oameni trăiesc la țară, în România, și nu toți sunt pensionari. E adevărat că nu toți o duc foarte bine, așa cum se întâmplă la oraș. Unii fac naveta la oraș, alții lucrează peste iarnă în străinătate, alții sunt fermieri, iar alții lucrează în online, sunt profesori, pădurari, tâmplari sau șoferi. Nu există o rețetă, dar se poate, și cu cât vom fi mai mulți, cu atât ne va fi mai bine.
Am conceput Grupul “VREM INTERNET LA ȚARĂ”, care sper să adune cât mai mulți membri. Considerăm conectarea tuturor satelor la internet ca fiind cheia unei viziuni, a unei strategii naționale pentru prezent și viitor, în care fiecare comună, fiecare sat, fiecare cătun, fiecare copil, contează!
Vrem o Românie informată și educată, în care fiecare prunc de la țară are dreptul să afle ce se întâmplă peste deal, peste văi, peste ocean!
Internetul facilitează accesul la informație / platforme educaționale și de comunicare, activități culturale, târguri, transferuri bancare, cumpărături online și plata facturilor, locuri de muncă. Internetul deschide uși în turism, este cea mai importantă resursă în dezvoltarea afacerilor micilor producători și în valorificarea produselor, înlesnește accesul către proprietățile imobiliare, ridică nivelul de relaționare intre oameni, deschide orizonturi nebănuite.
Oamenii satelor nu mai comunică prin porumbelul călător, prin focuri aprinse pe dealuri sau prin tulnic. În 2020, oamenii comunică, se informează, își vând produsele, se ajută, colaborează, iar azi-mâine, votează prin internet.
L.B: Ați locuit aproape 6 ai în Anglia. Care a fost declicul, ce v-a determinat să vă reîntoarceți?
Declicul s-a produs în momentul în care am aterizat acolo cu avionul, în prima zi pe insulă. Am știut din acel moment că mă voi întoarce, un sentiment, o speranță care cred că există în mintea și în sufletul milioanelor de români plecați în străinătate. Nu cred că mai mult de 1% dintre aceștia au plecat de plăcere.
Important e timpul trăit acolo și rostul muncii de fiecare zi. Fiecare examen luat, fiecare sac ridicat în spinare, fiecare oră trăită în străinătate, dacă au în spate un plan, un vis, un rost, sau doar o modalitate de supraviețuire. Experiența mea în străinătate a fost un câștig, pentru o viață, și nu vorbesc despre partea financiară. Am învățat o limbă străină, am vizitat locuri pe care altfel nu le-aș fi văzut niciodată, mi-am făcut prieteni, am înțeles că o țară guvernată bine și un sistem care nu se bazează pe neamuri și pile chiar există.
Toate ca toate, însă nu știam că mă voi întoarce ca să mă mut la țară. Mutarea mea la țară s-a întâmplat peste noapte, văzând pe alții trăind frumos, veniți din orașe la munte. A fost incredibil.
L.B: Există o șansă reală să se repopuleze satele din România? Sau măcar să se reconfigureze o nouă hartă, cu mai multe așezări în regiuni de “țară”?
Dacă n-aș fi convins de asta n-aș mai oferi atât de multă energie acestui proiect. Și nu sunt singur, suntem o echipă întreagă. Ne găsiți pe https://mutatlatara.ro/echipa-noastra/. Sunt convins că astăzi, în secolul în care trăim, viața la țară este mai bună și poate oferi mai multe decât în orașe. Viața la țară este în acord cu construcția ființei umane.
Orașele vor fi mereu locurile care conțin universități, treatre, magazine, spații culturale, la un loc, dar „șansele” pe care le oferă sunt destul de seci, anoste și gri. Sigur că, dacă vrei să lucrezi în cercetare, nu ai ce căuta într-un cătun de munte, dar multe alte activități pot fi desfășurate de la țară. Curierii vin la poartă.
L.B: S-a format, într-adevăr, acest trend de a pleca la țară, mai ales acum, în perioada izolării și instaurării stării de urgență și, ulterior, a celei de alertă. Eu însămi mi-am luat copilul și am “fugit” la țară câteva zile. Am sădit flori multe, am băut cafeaua în balansoar și am ascultat rândunelele, guguștiucii, am văzut pentru prima dată o ciocănitoare. Mi-a, ne-a plăcut. Vorbim despre un val al reîntoarcerii la rădăcini real sau despre un refugiu din calea pandemiei? Credeți că după ce se va neutraliza virusul, va mai continua acest trend?
În comunitatea “Mutat la țară. Viața fără ceas”, zeci de mii de oameni discutam împreună și arătam celorlalți despre viața noastră la țară și înainte de a auzi vreodată de COVID 19. Cu siguranță că perioada de izolare a accentuat nevoia de spațiu, de hrană curată, de libertate, dorul de natură și izvoare.
L.B: Ceasul. Timpul. Are legătură cu Dumnezeu?
După părerea mea, cu sigurantă că toate au legătură cu Dumnezeu, dar nu pot explica în ce fel și cu ce scop, pentru că nu pot înțelege măreția Universului, mai ales când știu de atâtea religii pe Pământ, războaie, copii orfani, oameni bolnavi, bătrâni singuri, lipsuri, când aflu despre găuri negre în spațiu, explozii solare și alte ciudățenii, îmbinate cu flori, gâze, râsete de copii, joaca cu cățeii, bucuria de a cânta în jurul unui foc cu prietenii sub cerul senin de munte.
L.B: Se spune că alegerile ne aparțin mereu. Cât de liberi suntem însă să acționăm în consecință?
Dacă pricepem clar că timpul vieții ne este limitat, și mai mult, nu știm când se termină, atunci alegerile noastre cred că ar fi ideal să vină din alinierea rațiunii cu inima, iar astfel cred că ne-ar deveni tuturor viețile mai pline, trăite în pace și armonie. Goana, sclipiciul, fala, lauda, ura, minciuna, lipsa de compasiune și înțelegeri, violența… tot din alegeri vin. Educația ar trebuie să fie prioritatea tuturor!
L.B: Care este raportul dintre plusuri și minusuri într-o viață fără ceas?
Revenim la alegeri, priorități și valori. Dacă, de exemplu, valorile noastre sunt „ce am și cât am?” în loc de „cât timp petrec cu copilul meu sau cum îmi iau micul dejun?” nu trăim la fel. Depinde ce înțelegem prin minusuri și plusuri, pentru că fiecare le vede altfel, în funcție de educația primită, de experiența dobândită și de ce înțelege despre viață.
“Viața fără ceas” se referă la un trai dus în tihnă și armonie.
L.B: De ce credeți că le este oamenilor cel mai dor, când tânjesc după un trai la “țară”? De sat, de tihnă, de natură sau de ei înșiși, neamestecați?
Cred că oamenilor le este dor de simplitate (a nu se confunda cu lipsa de educație și sărăcie!), de natură, de hrană curată, de curtea verde și de ce ar putea însemna viața, dacă toți am avea grijă de ea.
L.B: Care sunt cele mai atractive regiuni, care s-au configurat pe grupul de facebook?
Un răspuns onest nu cred că ajută zonele despre care aș putea spune că nu sunt atât de active încă. Oricum, suntem de peste tot.
L.B: Caracterizați-mi într-un cuvânt viața la țară.
Acasă
L.B: Spuneți-mi trei schimbări esențiale pe care le-ați trăit, din momentul în care ați făcut această alegere.
A.H: 1. Mi-au trecut pragul sute de oameni din țară și din străinătate și n-aș fi crezut vreodată că voi avea aici, într-un cătun, parte de mai multă socializare și de mai mulți prieteni, decât am avut în centrul Londrei.
2. Trăiesc mult mai relaxat și mai împlinit, deși muncesc în fiecare zi pe mai multe planuri.
3. Fac mișcare zilnic și mănânc mult mult mai sănătos.
L.B: Dacă v-ați găsi în situația în care ar trebui să aduceți argumente pentru mutarea la țară, care ar fi ele? Numiți-mi 5.
Cheltuiei mici, spațiu mare, oxigen, hrană sănătoasă, copii fericiți!
L.B: În încheiere: se pot schimba oamenii?
Cred că fiecare experiență, fiecare nou prieten, fiecare aventură, fiecare carte citită, fiecare pas într-un loc nou, ne schimbă. Altfel ce rost ar mai avea educația, școala, informația sau acest interviu?
Indiferent unde ne-am afla în lume, la sat sau la oraș, la munte, la deal sau la câmpie, avem datoria de a construi cu toții o lume mai bună și mai frumoasă pentru noi și pentru copiii noștri!
De la țară, sau mai ales de la țară, din tihnă și liniște, plini de energie și voie bună, conectați, sunt sigur că putem oferi foarte mult lumii. Pentru unii va dura ceva mai multă vreme să înțeleagă asta.
Dar suntem tot mai mulți!
