Unul dintre cele mai afectate domenii în mijlocul crizei mondiale generate de Coronavirus rămâne cel al Educației. Specialiștii din cadrul Universității din București sunt de părere că sistemul trebuie să dea un test al rezilienței și agilității instituționale.
Chiar dacă la nivelul percepției publice, “lovitura” pe care sistemul de învățământ o primește, trece într-un plan secundar, în comunicatul Universității București se arată că:
Închiderea școlilor și universităților reprezintă, pentru orice perioadă istorică și pentru orice societate, o măsură extremă, cu consecințe majore, mai ales pe termen mediu și lung. Sistemele educaționale sunt mecanisme fundamentale, care asigură nu doar formarea de generații, dar și stabilitatea familială, ordinea socială și dezvoltarea economică, în acord cu valori durabile, a căror importanță o semnalăm chiar acum.
Ce este efectul de domino și cum afectează sistemul de Educație
Diversele niveluri de educație, de la cel preșcolar, la cel gimnazial, liceal, secundar superior, universitar și până la cel postuniversitar, sunt interdependente, însă sunt strâns legate totodată și cu celelalte sisteme sociale, în special cu cel economic, al pieței muncii sau cel al protecției sociale. Societatea românească reprezintă în ansamblul ei un mare joc de domino, iar intervenția asupra fiecăreia dintre piesele sistemului de educație va avea repercusiuni în lanț asupra întregului sistem social.
Piesele pot fi mișcare, dar nu pot fi bruscate
Specialiștii în științele educației din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București recomandă revizuirea programelor și tematicilor pentru examenele de finalizare a studiilor, astfel încât acestea să nu includă și materia care trebuia parcursă după data de 11 martie 2020. De asemenea, este necesară identificarea unor modalități flexibile de evaluare și de examinare finale, ceea ce poate însemna autonomia universităților și posibilitatea de a organiza examenele de licență și de dizertație în modalități pe care fiecare le consideră potrivite, inclusiv online.
Lectorul univ. prof. Xenia Negrea din cadrul Facultății de Jurnalism de la Universitatea din Craiova consideră că în acest moment, finalizarea anului şcolar în curs îşi păstrează importanţa, şi nu doar din considerente birocratice.
“Cred că este important pentru tonusul generaţiilor de copii şi tineri care ar trebui să suporte această decizie. Încă ne putem gândi la prelungirea perioadei dedicată activităţilor didactice, încă sunt viabile variante pentru flexibilizarea calendarului şcolar şi universitar. Încă avem şansa recuperărilor până să ajungem la reluare. Apoi, întâlnirea în on-line este o experienţă nouă, din care putem învăţa foarte multe lucruri despre care nu am fi ştiut dacă nu am fi fost în situaţia aceasta.
Am fost puşi în faţa unei situaţii noi şi am avut de ales: să ne adaptăm sau să renunţăm şi ştim deja ca adaptarea este o manifestare a inteligenţei. Prin urmare, alegerea a fost simplă. Sigur, sunt mai multe activităţi aplicative care-şi aşteaptă vremea, activităţi care presupun ieşirea pe teren, interacţiunea cu oamenii (doar suntem la Jurnalism).
Altfel, în privinţa prelegerilor, cred că putem merge înainte o perioadă prin discuţii şi dezbateri virtuale. Există apoi fel de fel de referinţe bibliografice care nu se regăsesc online şi care-şi cereau drumul la sala de lectură a bibliotecii. În ceea ce mă priveşte, ţin legătura cu studenţii ca şi până acum – vorbim foarte des pe toate canalele posibile, facem activităţi, publicăm chiar şi în revista-şcoală a specializării, www.vivatstudentia.ro . Pot să vă spun că avem şi un avantaj – nu ne mai grăbim să eliberăm sala pentru următoarea grupă. Dacă e mai bine sau mai rău? Deocamdată este altceva şi ne dorim să putem recupera şi activităţile clasice”.
În aceeași notă, profesorul drd. asociat Florin Constantinescu din cadrul Universității din Craiova este de părere că:
“Având în vedere că s-a parcurs aproximativ 70% din conținutul fiecărei materii cuprinse în programele de învățământ, cred că ar fi o greșeală înghețarea anului.
Platformele online existente, care sunt simple și eficiente, precum și ușurința cu care studenții pot studia cu ajutorul tehnicilor de comunicare din prezent sunt motive suficiente pentru a nu apela la soluția înghețării anului școlar. Este adevărat, unele materii presupun prezența în laboratoare specializate și contactul direct cu tehnici și aparatură specifică, dar acestea nu sunt majoritare și pot fi recuperate fără probleme în anul următor, având în vedere procentul ridicat de materie predată. Dezavantajele sunt multe și cu impact major, iar cel mai important este acela că anul viitor, practic, nu va termina nimeni facultatea sau liceul, fapt care va duce la o lipsă de absolvenți cu bacalaureat sau licență în toate domeniile. Pe de altă parte, peste doi ani am avea un număr dublu de absolvenți față de cifra normală. Unde se vor angaja absolvenții care provin din acest surplus neplanificat la nivel național? Nu mai vorbesc despre sumele enorme investite în acest an școlar, care sunt pur și simplu pierdute.
Singurul avantaj ar fi că elevul sau studentul ar stăpâni ceva mai bine materia predată, pentru că o va parcurge de două ori, dar am oarecare îndoieli privitoare la acest aspect.
Pe de altă parte, fără îndoială, parte din materie se poate reporta în anul următor, cu condiția ca toți participanții din procesul educațional – elevi, studenți și cadre didactice – să fie de acord că în anul următor va trebui depus un efort ceva mai mare decât cel implicat în desfășurarea anului de învățământ normal. Iar materiile care se reportează să fie exclusiv cele care conțin și o componentă practică (laboratoare, practică de laborator), nu cele teoretice, care se pot desfășura online fără probleme, deci nu necesită reportare. Depinde de la un profil la altul, entitățile din învățământul medical și tehnic având cele mai multe astfel de materii.
Va fi un examen greu pentru învățământul românesc în ansamblu, dar, cu o planificare riguroasă și multă seriozitate, cred că poate fi trecut fără mari probleme”.
Rămâne de văzut cu câtă finețe vor putea fi mutate piesele de domino, fără a fi afectată arhitectura de ansamblu, într-un sistem al educației și așa șubred și subfinanțat.
