Editorul șef al Editurii Nemira, Alexandra Rusu, dezvăluie pentru TVR Craiova cum a luat naștere proiectul Izolare, “o antologie în format ebook despre izolare, din interiorul ei”. 
LB: A cui a fost ideea unei antologii în vreme de pandemie și cum a venit ea?
Antologie de pandemie, îmi place. În primele săptămâni de izolare, care au fost pentru mine și cele mai confuze, erau puține lucruri care descâlceau ghemul din stomac. Printre ele, ceva care m-a ajutat a fost să citesc pe Facebook frânturi de gânduri, de emoții ale unor oameni pe care îi cunoșteam relativ. Erau ca niște poduri, uneori de frânghii, de la om la om. Aveau în comun sinceritatea, vulnerabilitatea, speranța, dorința de a te ridica în orice mic fel deasupra fricii. Apoi a fost o conversație pe Instagram cu Ana Nicolau, directorul Nemira, în care am formulat ideea pentru prima oară. Ana a fost foarte entuziastă, eu deja visam antologia, dar am început să am dubii legate de cât e de oportun, în plină pandemie, să inviți niște oameni să scrie un text. Poate sunt anxioși, obosiți, n-au niciun chef, poate e chiar o intruziune, o lipsă de empatie. Noroc că n-am dezbătut prea mult cu mine însămi și am început să-i întreb chiar pe scriitori – Cezar Paul-Bădescu a fost primul, iar reacția lui m-a convins să continui.
LB: Care au fost criteriile de selecție a scriitorilor?
Cel puțin conștient, aș spune intersecțiile umane. Un anumit fel de a fi uman în scris: ceva care seamănă cu o strângere de mână, cu o bătaie pe umăr, dar implică și deranj, violență, onestitate, intensitate, căutare a sensului scrisului tău pentru un alt om.
Apoi, ar mai fi și intersecții umane la propriu: am trimis invitațiile unor oameni pe care îi știam din scris, personal sau nu, unor oameni peste care mi-am permis să dau buzna într-o fereastră de messenger. Nu ar fi fost timp de politețuri, introduceri sau altele de acest fel. Deci a fost vorba de o proximitate literară, umană, emoțională, electronică.
Și ar mai fi un criteriu sută la sută subiectiv, psiho-somatic: am ales câțiva dintre oamenii la care, înainte să deschid Word-ul, îmi bate inima ca la balamuc, pentru că știu că ce voi găsi acolo va fi puternic și, măcar în parte, eliberator.
LB: Cât de grea sau, din contră, ușoară a fost mobilizarea lor?
A fost cel mai ușor lucru din lume, a mers natural. Cred că timpul mediu de răspuns la mesajul meu a fost de 7 minute! 20 de oameni întrebați și 20 de răspunsuri pozitive, câteva sub rezerva lui ,,nu știu dacă sunt în stare acum, dar aș vrea să încerc”. Au fost în stare, ba chiar mai mult decât atât. Majoritatea păreau să aibă nevoie de un proiect, de un deadline, de o confirmare a faptului că mergem înainte cu ceea ce știm să facem, cu lucrurile pe care le iubim. Dacă știam că e atât de ușor, făceam numai antologii până acum! Glumesc, sunt sigură că a contat și faptul că toate încasările provenite din vânzarea antologiei în format ebook se vor dona Asociației Dăruiește Viață, campania de luptă împotriva Covid-19.
LB: Au fost și refuzuri?
Nu au fost – deși mi s-ar fi părut absolut firesc să fie. A fost un singur ,,da” care a devenit apoi ,,nu”, din păcate, pentru că nu a fost vremea scrisului.
LB: S-a inversat raportul, copiază realitatea ficțiunea zilele acestea?
Pentru mine, realitatea a fost mereu mai stranie decât ficțiunea, uneori și mai dură, dar e drept că nu prea citesc horror. Ce mi se pare fascinant e cum ficțiunea prefigurează lucruri, aproape că mi-e frică de această putere a noastră, pe care probabil ne-o inhibăm în alte medii, de a anticipa în literatură ceea ce se va întâmpla în lumea reală, prin asta înțelegând lumea pe care o avem în comun. S-au vehiculat multe romane în care ne putem regăsi, cu tot ce trăim acum, în feluri mai descriptive sau mai metaforice.
E sănătos să-ți explorezi fricile pe timp de pace, să-ți exersezi imaginarul. Pe timp de război, tot ce poți face e să consemnezi la cald, un lucru diferit de privirea retrospectivă – cam asta e și intenția acestei antologii, de a documenta subiectiv izolarea chiar din miezul ei.
LB: Crezi că experiența acestei pandemii, cu multele și nuanțatele ei realități, va inspira mai multe cărți în viitorul apropiat? Tu simți un timp mănos pentru scris?
Da, cred că vor apărea enorm de multe cărți cu și despre pandemie, în toate registrele posibile. Probabil că și saturația se va atinge destul de rapid. La fel cum sigur vor apărea câteva texte esențiale. Știu scriitori care folosesc la maximum acest timp, care au terminat manuscrise începute, care au făcut lecturi online din texte inedite. Știu alți scriitori care nu pot scrie niciun cuvânt, știu alții care notează fragmentar și pe apucate ceea ce poate deveni o carte. Mi se pare interesant și cum se va schimba relevanța cărților deja apărute, după această criză personală și colectivă majoră. Mi-ar plăcea aici să se răstoarne niște criterii, să apreciem mai mult poezia, de exemplu, să conteze mai mult cât și cum te ajută o carte să trăiești decât snobismele literare sau defularea pură, dar aici e deja o altă discuție.
LB: Scriitorii, acești lupi singuratici. Care este diferența dintre o solitudine chemată și una impusă?
Diferența este cea dintre libertate – chiar o formă sublimată de libertate, cum e solitudinea – și claustrare, condiționarea supremă. S-a glumit deja pe tema asta, au circulat niște meme-uri cu viața unui scriitor (sau traducător) înainte de izolare și viața în izolare, erau identice. Și poate că da, pentru unii scriitori, arată asemănător.
Diferența enormă este de alegere, de posibilitate, iar asta schimbă tot. Pentru alți scriitori sau artiști, cei care au un job full-time sau cei care au nevoie de băi de mulțime, de plimbări prin orașe aglomerate, căci sunt și din aceștia, lucrurile s-au schimbat profund. Dar, una peste alta, cred că este o vreme prielnică scrisului, cititului, introspecției, dacă ai condițiile de viață necesare – de la cele psihologice, la cele materiale, de familie și de viață. Dacă ai copii și trebuie să le faci de mâncare, să faci școală online, să lucrezi și de acasă, eventual mai mult decât de obicei, aceste preocupări devin, din păcate, un fel de glumă tristă.
Ebook-ul este disponibil la precomandă pe https://nemira.ro/izolare-antologie-ebook și va fi gata de citit începând cu 5 mai. Textele Izolării sunt semnate de scriitorii Alina Purcaru, Anastasia Gavrilovici, Cecilia Stefanescu, Cezar Paul-Bădescu, Dan Coman, Diana Geacăr, Elena Vladareanu, Flavius Ardelean, Gabriel Sandu, Irina Georgescu, Lavinia Balulescu, Maria Manolescu, Maria Tănăsescu, Marin Mălaicu-Hondrari, Marian Coman, Radu Paraschivescu, Raluca Nagy, Svetlana Cârstean, Veronica D. Niculescu, Vlad Stroescu, iar ilustrația de Yanna Zosmer.
