Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcție de data Sfintelor Paști și începe, de obicei, în ziua de luni după Duminica Tuturor Sfinților, prima duminică după Rusalii.
Prin ținerea acestui post se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime, de aceea, în trecut, acest post se mai numea Postul Cincizecimii.
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel mai este cunoscut și sub denumirea populară de Postul Sânpetrului.
„Acest post e un prilej de înălțare a sufletului. Are legătură cu Paștele și cu Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători cu dată schimbătoare. De aceea nu începe la dată sorocită, ci ține când mai mult, când mai puțin. Lăsăm sec însă totdeauna în Duminica Tuturor Sfinților, seara, și postim până la 29 iunie, ziua Sfinților Apostoli, în care, dacă va cădea miercurea sau vinerea, nu mâncăm de dulce. În acest post nu mâncăm carne, ouă și brânză. Lunea, miercurea și vinerea nu mâncăm untdelemn și nu bem vin. Marțea și joia este dezlegare la untdelemn și la vin”, se arată în „Sfaturile Ortodoxe”.
Din aceeași sursă aflăm că se mănâncă pește la data de 24 iunie, atunci când se sărbătorește „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, chiar dacă ar cădea în zilele de miercuri sau vineri.
În fiecare sâmbătă și duminică este dezlegare la pește, vin și ulei. De asemenea, dezlegare la pește este și de hramurile bisericilor.
Pe întreaga durată a acestui post, ca și în cazul celorlalte posturi din an, nu se fac nunți.
În popor se spune că Postul Sânpetrului se ține pentru sănătate la oameni și la vite și pentru apărarea de foamete și de grindină.
O altă tradiție populară spune că acela ce se scoală de dimineață, în fiecare zi de post, pentru a vedea răsăritul Constelației Cloșca, va avea tot anul parte de bine și i se vor împlini toate dorințele.
Pe durata postului, femeile nu au voie să lucreze în casă pentru că e vremea când trec ielele și strâmbă trupul femeii, pe care o găsește lucrând.
În zilele de post ale Sânpetrului, în lumea satului mai există locuri unde se respectă obiceiul ca mamele să lege la gâtul fetelor usturoi sau pelin ori să le pună aceste plante pe tălpi, pentru ca atunci când trec frumoasele, adică ielele, să fie protejate.
