De mai bine de cinci luni, și în Spitalul Orșova, din Mehedinți, o echipă medicală complexă, luptă pentru viața fiecărui pacient infectat cu noul coronavirus. Aici bătălia este cu atât mai dificilă, cu cât mulți dintre bolnavi, au în plus de SARS CoV 2 și boli cronice grave. Oxigenul și un psihic de fier, care trebuie transmis pacientului, sunt vitale în prelungirea fiecărei clipe de viață, spun medicii de la Orșova, care în ultimele luni și-au dedicat viața pacienților pe care-i îngrijesc și spitalului, în care vor să mențină speranța. Colegul nostru, Mihai Bădescu a fost unul dintre pacienții cu Covid 19, internați la spitalul din Orșova. A fost de acord să ne împărtășească experiența sa, dar și oamenii minunați, medici și asistente, care l-au ajutat să câștige lupta cu virusul.
Este un sunet sinistru, pe care l-am auzit nopți în șir, obsesiv, cât timp am fost internat în spital, dar este sunetul care înseamnă viață, în bătălia aceasta teribilă dintre a fi sau a nu fi, în lupta cu Covid 19. Sunt scene trăite de fiecare pacient aflat în stare gravă într-un spital Covid 19 din România. Stația de oxigen, locul în care se duce bătălia teribilă pentru viață. La fel este și la Orșova. Iuliana Trifon Campean este doctorița care, alături de o echipă medicală complexă e implicată în salvarea de vieți, inclusiv viața mea. E o luptă teribilă, ce pare fără sfârșit, cu un virus greu de învins.
Pentru a-și reveni, pacientul are nevoie și de o infuzie cu speranță. O speranță injectată din plin la Orșova, în venele bolnavului, alături de antibiotic, antivirale și celelalte vitamine care-ți dau forța să mergi mai departe. Doamna Rodica este una dintre asistentele de fier ale spitalului. 20 de ani de experiență și o stăpânire de sine teribilă îi sunt suficiente să ducă lupta, care recunoaște că nu-i deloc ușoară.
Ana Maria este una dintre cele mai tinere asistente ale echipei medicale de la Orșova. Are 28 de ani și două fetițe care o așteaptă în fiecare zi, acasă. Îmi povestește că atunci când iese de la muncă, merge pe malul Dunării și privește în gol jumătate de oră. Abia apoi merge la copile, dar la spital, dincolo de branule, perfuzii, ser, injecții și multe, multe altele, e responsabilă și cu zâmbetul pe fețele pacienților.
