Cu o pasiune de neîmblânzit, Dragoș Andreescu, fondatorul comunității Monumentalist, “se încăpățânează” să descopere bijuterii arhitecturale și să le salveze de graba vremurilor și de nepăsare. A vorbit pentru TVR Craiova despre cule, un stil arhitectural unic, întâlnit în Peninsula Balcanică.
L.B: Culele, aceste bijuterii arhitecturale care “fură” ochii. Dar care este povestea lor? Când și de ce au fost construite?
D.A: Cula reprezintă un anumit tip de locuiță fortificată din spațiul est-european răspândit în Peninsula Balcanică (Bulgaria, Serbia și Albania) și la nord de Dunăre, în România. Termenul derivă din cuvântul turcesc “Kula” care înseamnă turn. Rolul acestor clădiri era de apărare, de veghe, dar și de locuință.
Arhitectura este una simplistă, cu plan pătrat sau dreptunghiular, construită din piatră sau cărămidă, cu peretii groși, ferestre mici și guri de tragere, avînd două sau trei nivele.
Culele au apărut din necesitatea boierilor din mediul rural de a se apăra contra presiunii otomane de la sud de Dunăre. Construcția acestor clădiri a început la sfârșitul secolului al XVII-lea și a continuat până la începutul secolului al XIX lea.
L.B: Câte cule mai există în momentul acesta în Oltenia și în ce stadiu se află ele?
D.A: Pe teritoriul României s-au construit aproximativ 200 de Cule în special în regiunea Oltenia și câteva în Muntenia. În prezent mai există 24 de Cule, dar și căteva ruine și resturi de beciuri.
Situația lor pe județe ar fi următoarea:
Argeș – 6 cule (4 în stare bună, 1 în colaps și 1 ruină)
Dolj – 3 cule (2 cule în renovare și una transformată în școală)
Gorj – 8 cule (5 în stare bună, 2 în precolaps și 1 ruine)
Mehedinți – 3 cule (abandonate)
Olt – 2 cule (o culă în stare bună și ruine de beciuri)
Teleorman – o culă în precolaps
Vălcea – 5 cule în stare bună
L.B: Există în România suficienți specialiști și tehnici adecvate de restaurare și conservare a culelor?
D.A: Încă există meșteri în țară, dar din păcate, din ce în ce mai puțini. Există însă speranță prin implementarea unor proiecte ca Ambulanța pentru Monumente sau Harta Meșterilor Locali, în care s-au implicat oameni pasionați și cu multă determinare de a salva aceste monumente.
L.B: Spuneți-ne o poveste frumoasă despre cula dvs. de suflet.
D.A: N-aș putea spune că am o culă de suflet, mă fascinează fiecare în parte, dar ca poveste interesantă pot spune despre participarea la intervenția de punere în siguranță a Culei Cioabă Chintescu din satul Șiacu, Comuna Slivilești. O poveste intensă, cu oameni care au făcut cât le-a stat în putere și chiar mai mult, să salveze cula.
O altă întâmplare, care m-a marcat, a fost descoperirea beciurilor Culei din Zănoaga, din județul Olt, considerate dispărute. A fost un moment de bucurie deplină, de extaz.
