La 30 de ani de la prima apariție, romanul “Adio, Europa!”, a fost reeditat, într-o ediție datorată lui Toma Velici, devotatul editor al operei lui Ion D.Sîrbu. Cartea, apărută în primii ani de după revoluție, a fost una dintre cele mai strălucite exemple de literatură de sertar scrisă în era comunistă. Ion D. Sârbu a fost un strălucit intelectual de formație filosofică, trecut prin închisorile comuniste și exilat în ultimii 25 de ani vieții la Craiova .
„Adio, Europa!”este considerat romanul epocii comuniste lăsat drept testament românilor de Ion D. Sîrbu. Chestionând ceea ce scriitorul numea în subtitlul cărții la condition roumaine, romanul reprezenta la apariția sa, în 1991, un eveniment major. Cartea cartografiază cu mare forță dimensiunile Răului, constituindu- se într-o adevărată demonologie a totalitarismului comunist.
Noua ediție, apărută la Editura Măiastra, este îngrijită cu acribie de Toma Velici, neobosit și devotat editor al operei lui Ion D. Sîrbu. Chiar dacă romanul se află la a patra ediție, tirajul total este de doar câteva mii de cărți. Noua reeditare aduce importante și consistente note de subsol care înlesnesc înțelegerea operei lui I.D. Sîrbu.
“Adio, Europa!” a ajuns la public prima dată prin intermediul postului de radio Europa Liberă. Ion D. Sîrbu a trimis manuscrisul lui Alexandru Paleologu, care, la rândul său, a reușit să-l scoată din țară.
Ion D. Sîrbu s-a născut și a crescut în colonia miniera din Petrila, a fost membru al Cercului Literar de la Sibiu și student strălucit al lui Lucian Blaga, iar după instaurarea regimului communist a făcut pușcărie politică de mai multe ori, în perioada 1957-1963. Din 1964 îi este stabilit domiciliu forțat la Craiova, oraș care va fi perzent în literatura sa ca Isarlâk. A publicat mai multe cărți în timpul vieții, dar marea revelație a epocii de după 1989 a fost literatura de sertar lăsată de Sîrbu, în special “Jurnalul unui jurnalist fără jurnal” și “Adio, Europa!”
