Din Alicante, scriitoarea Tatiana Jilavu ne impărtășește gândurile sale dintr-o Spanie care trăiește o Săpămână a Patimilor fără precedent. Procesiunile de Paște, celebre în Spania și în lume, au fost anulate pentru prima oară în istoria țării.Procesiunile fac parte din tradiția religioasă a creștinilor din Spania încă din vremuri imemoriale. Ele reprezentau o mare valoare culturală și aveau un impact economic puternic pentru milioane de credincioși și turiști care participau la aceste evenimente emoționante.
În așteptarea celei mai mari sărbători a creștinătății, credincioșii au fost invitați să își decoreze ferestrele și balcoanele, de unde vor cânta împreună Imnul Fecioarei și alte Imnuri închinate sărbatorii Învierii Domnului.
Trăim o “Semana Santa” atipică, acum când lumea a devenit brusc o închisoare planetară. Duminica Floriilor a fost fără credincioși la Vatican, dar și pe străzile Spaniei, vestită pentru procesiunile religioase. Slujbele și binecuvântările se fac online. Și săpămâna patimilor am tăit–o în intimitate. Piețele sunt goale, srăzile pustii, hotelurile și plajele, altădată pline de turiști, sunt încremenite ca într-un film S.F. Orașele s-au transformat în deșert pentru a combate coronavirusul, e proba în care lumea arată partea sa cea mai umană, solidaritatea în lupta cu vrăjmașul ucigaș și dorința de viață. Aplaudăm zilnic la geamuri la ora 20.00, cu fervoare, în semn de solidaritate, ca niște elevi sârguincioși.
Cunoașterea vieții și conștiința se dobândesc printr-o experiență PRO și CONTRA pe care trebuie să ne–o asumăm. Dumnezeu în conștiința vinovatului este remușcarea și în același timp mântuirea sa. M-a dus gândul la ,,Crimă și pedeapsă și la întreaga situație psihologică descrisă acum mai bine de un veac de celebrul Feodor Dostoievski. La fel și noi astăzi, vedem cum fericirea atât de banală și obișnuită până mai ieri pentru toți, se răscumpără prin suferință.
Trăim astăzi conștiința izolării noastre...
Ca un pușcăriaș, prețuiești o rază de soare ce-ți bate în geam, pădurea neumblată, păsările ce ciripesc ascunse în tufiș...în închisoarea ,, Coron@mar’’suntem cu toții astăzi.
Nu mai intră credincioșii la slujbe și spovedanii, ne spovedim în tăcere, ne recunoaștem în gând greșelile.
Nu mai etalăm ultimele achiziții, febra cumpărăturilor a pierit și planurile excursiilor exotice au căzut. Privim spre CER, nădăjduind la mila Celui nevăzut, atotputernic și milostiv.
Remușcările dor și alungă somnul, dar suferințele și lacrimile sunt și ele tot viață.
Așteptăm Paștele închiși în case, și ne agățăm cu toții de speranță. Suntem dependenți de știri și de ecranul telefonului inteligent, care a devenit sigura legătura cu cei dragi. În Spania sunt, la ora la care scriu aceste rânduri, un număr de 15 447 de decese cauzate de coronavirus.
Trăim o altfel de normalitate care ne va afecta pe toți.
Sărăcia se manifestă încet, dar viguros. În Spania s-au închis magazinele, fabricile, centrele sanitare și toate eforturile sunt focusate pe eradicarea virusului.
În liniștea casei ne regăsim cu noi înșine, ne amintim trecutul și ne confruntăm cu acest prezent inedit. Deschidem albumele cu poze îngălbenite, cărțile prăfuite uitate pe rafturi, admirăm natura explozivă la geam fără să o deranjăm, ne amintim pandemiile care au zguduit omenirea și au schimbat peisajul demografic al lumii. În aceste momente suntem cu toții ipohondriaci…
Ce putem face? Să evităm intoxicarea cu fake- news și rețete miraculoase, toate acestea nu duc la nimic bun, acum avem timp să facem în case tot ce am amânat cândva din lipsă de… timp. Și să nu uităm că în cele mai grave situații, mereu există o speranță. Să ne păstrăm optimismul și umorul, în ciuda faptului că acest virus ne–a schimbat viața obișnuită.
Corpul nostru trebuie să genereze anticorpi, iar noi vom fi nevoiți să acceptăm această realitate pe termen lung. Fiecare zi de izolare înseamnă un pas mai puin până la capătul tunelului unde lumina vieții și natura cea frumoasă ne așteaptă. ÎNVIEREA este a noastră, a tuturor!!!
11.04.2020/ Alicante
* Tatiana Jilavu se reîntoarce în Craiova, orașul copilăriei și al adolescenței, în fiecare an pentru a lansa o nouă carte sau pentru a deschide o nouă expoziție de pictură. A absolvit Liceul de Arte din Craiova, iar după mineriada din anul 1990 a părăsit România stabilindu-se în Belgia. Acum traiește în Spania, dar legătura ei cu țara a reprezentat-o mereu literatura. Arta Tatianei Jilavu este să scoată în evidență relația strânsă dintre lumea exterioară, chiar și cea banală și viața noastră interioară. De la debutul său editorial cu Am@r, a publicat eseuri, jurnale de călătorii și un roman. Călător cu D@r, Mozaic 2n@, Dictatura fericirii și Romanul Ev@ cumintea pamantului.ro care au adus-o în atenția publicului care i-a apreciat spiritul de observație al pictorului, dar și sinceritatea și autenticitatea scriiturii.
În prefața volumului de debut, Viorel Pîrligras nota: «Doina Jilavu ţine, într-un fel, un jurnal. Iar suma trăirilor descrise în el nu se rezumă doar la cuvinte şi la o simplă descriere a „peripeţiilor” cotidiene. Experienţele pe care le parcurge sunt în egală măsură exprimare în stări povestite, dar şi pictate, aşa cum se poate vedea la finalul acestui volum. Cu alte cuvinte, sunt trăiri complexe, care o definesc fidel pe Doina Jilavu, ea însăşi o artistă, chiar dacă nu joacă pe scena mare a artei plastice contemporane».
Tatiana Jilavu și-a construit coordonatele existenței sale între paradigmele literaturii si esteticii, debutand inclusiv cu un volum care a reunit cele doua pasiuni (una dintre ele s-a transformat, de-a lun-gul timpului, în profesie) si care a fost lansat la Craiova, spunea redactorul Oana Baluica la apariția celui de al patrulea volum semnat de Tatiana Jilavu. Romanul Ev@ cumintea pamantului.ro spune povestea Evei și scriitoarea abordează atât perspectiva emigrației, condiția cetățeanului expatriat, cât și problemele cu care se confruntă în general ființa umană aflatâ în fața unui orizont distinct, nefamiliar și cosmopolit.
* Tatiana Jilavu ne transmite din Alicante, cele mai bune urări și câteva ipostaze ale Evei schițate, acum, în perioada carantinei.
