Luna iulie este cunoscută în tradiția populară sub denumirea de luna lui Cuptor și este o lună consacrată secerișului . Se spune că toți sfinții prăznuiți în această lună au puteri asupra recoltelor și le protejează atunci când sunt cinstiți așa cum se cuvine, dacă nu, le pot distruge.
Așa se explică existența în calendarul popular a unor zile în care nu se lucrează, tocmai din dorința de a nu trezi mânia divinităților, răspunzătoare de producerea grindinei sau a incendierii grânelor.
Săptămânile lunii iulie se numesc „Săptămâna secerișului” ( se seceră de la răsăritul soarelui și până la asfințit), „Săptămâna Panteliilor” ( dedicată Panteliilor, surorilor Sfântului Ilie), „Săptămâna lui Sântilie” ( îl are în centru pe Sfântul Ilie, „Căruțașul Raiului”, despre care se spune că leagă și dezleagă ploile, tună, fulgeră și trăznește) și „Săptămâna verii” ( dedicată celui mai călduros anotimp).
În data de 8 iulie, biserica ortodoxă îl pomenește pe Sf. Mare Mucenic Procopie, iar în calendarul popular această zi este cunoscută ca Sărbătoarea Pricopului. Acesta veghează la coacerea grânelor, îi protejează pe cei care lucrează pământul, apără recoltele și casele de fulgere, trăsnete și grindină. Tot el ar avea puterea de a face câmpurile să rodească, iar grindina o transformă în picături de apă înainte de a cădea pe pământ.
În ziua de 8 iulie nu se muncea, pentru că se considera că Pricopul le purta de grijă celor ce lucrau pe câmp, îi apăra de vânturi, de foc și de opărire cu apă fiartă Dacă ziua Pricopului era ținută potrivit datinilor bătrânești, țăranii erau convinși că sfântul le va apăra semănăturile de grindină.
Dacă nu-i este respectată cum se cuvine ziua, Pricupul dă arşiţă care „pripeşte” şi usucă cerealele înainte ca acestea „să bage” bob în spic. ( Ion Ghinoiu, “Zile și mituri”).
Pentru a nu îl supăra pe Sfânt, femeile făceau pâine și colăcei, pe care-i împărțeau copiilor pentru a nu avea boli tot timpul anului. Printre credințele populare ale acestei zile, era și aceea că i se îmbolnăvesc copiii celui care îndrăznește a lucra în această zi. De asemenea, parte din colacii copți se lăsau în holdă, drept ofrandă Sfântului Pricopie, pentru ca grânele să nu se usuce înainte de vreme..
În unele zone, această sărbătoare mai este denumită „Amuțirea cucului” sau „Ziua Lupului”. Sătenii o serbau, pentru ca lupii să nu le mănânce vitele. Exista credința că femeilor care lucrează de Pricopie, lupul le va fura pruncii. O legendă povestește despre o femeie care striga că i-a luat lupul copilul, iar un glas i-a răspuns: ”Nu e lupul, ci Pricupul”). Pricopului, la rugămințile femeii, i s-a făcut milă și i-a înapoiat copilul.
De asemenea, din „Calendarul popular al românilor” aflăm că e ziua în care se crede că „s-a înecat Luna”, când trecea o punte de ceară, încercând să ajungă la Soare spre a-i fi mireasă. Aflând că vor să se cunune soră cu frate, Dumnezeu s-a mâniat şi l-a pus pe Pricopie să le topească puntea.
