Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, este ultima săptămână din postul Sfintelor Paște și are o semnificație aparte pentru creștinii din întreaga lume. Slujbele, cunoscute sub numele de Denii, răsună seara în biserici, iar în casele tuturor încep pregătirile pentru Paște. Această săptămână este numită a patimilor pentru că urmărește ultimele zile ale Mântuitorului: trădarea lui Iuda, judecata, condamnarea la moarte, răstignirea și Învierea după trei zile.
Citim în Calendarul popular al românilor: “Suntem în plină Săptămână a Patimilor, când timpul se degradează progresiv, se întorc sufletele morților, se deschid mormintele iar Mântuitorul este trădat, chinuit și ucis. După trei zile de haos și întuneric, se înfăptuiește miracolul Învierii Domnului, urmat de actele de purificare din Săptămâna Luminată. În toată această perioadă se fac sacrificii animale, se prepară alimente rituale, se aprind lumini, se crede că animalele vorbesc și comorile ard.„
Răsfoind volumul “Ghidul sărbătorilor românești”, aflăm de la etnologul Irina Nicolau că zilele din Săptămâna Mare sunt:
“Lunea celor zece fecioare și a Plângerii Fariseilor”; “Marțea femeii păcătoase și a vânzării lui Iuda”; “Miercurea spălării picioarelor și a Cinei cea de Taină”; “Joia celor douăsprezece Evanghelii (Joia mare sau Joia Neagră); Vinerea Prohodului (Vinerea mare sau Vinerea seacă) și Sâmbăta mare cu noaptea de Înviere.
Săptămâna Patimilor este o perioadă cu multe tradiții și obiceiuri, păstrate de-a lungul a sute de ani. Astfel, în ziua de Luni, cunoscută și ca Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, iar o mare importanță o avea aerisitul casei și al lucrurilor din ea pentru a ieși relele de peste iarnă. De asemenea, se spală și se văruiește. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”.
Legat de ziua de Marți, ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită și Marțea Seacă, exista superstiția conform căreia oamenii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile. Totodată, continuă pregătirile gospodăriei pentru Paște.
În ziua de miercuri a Săptămânii Mari (Miercurea Mare), în anumite zone, există obiceiul ca seara, după asfințitul soarelui, copiii să meargă cu colindul, primind ouă pentru a le roși.
Până cel mai târziu în această zi “nevestele cele tinere și fetele” erau nevoite să încheie torsul cânepei și pregătirea cămășilor noi, special țesute și cusute “în timpul postului celui mare” pentru sărbătoarea Paștelui. Există credința că în noaptea din Miercurea Mare, înspre Joia Mare, umbla Joimărița “și la femeile care n–au isprăvit de tors în timpul postului, ori n–au făcut cămăși nouă de Paști, le batjocorește și le arde cânepa netoarsă, le bate peste degete, le arde și le răpește, frigându-le și mâncându-le.” (S. M. Florea, “Sărbătorile la români”).
În cele mai multe locuri, joi (Joia Mare) este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creștinii care s-au spovedit se împărtășesc.
În ziua de vineri, cunoscută ca Vinerea Mare sau Vinerea Neagră, este bine să se țină post negru. Nu trebuie să se mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarece lui Iisus i s-a dat să bea oțet, după ce a fost biciuit. Conform tradiției populare, dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coasă, să țese, nu coc pâine, fiindcă este mare pericol de boală.
În ziua de sâmbătă (Sâmbăta Mare), conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă. De asemenea, pot face ultimele pregătiri pentru masa de Înviere. În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paști. Sunt sfințite pasca, ouăle roșii și celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârșit. Credincioșii iau Lumină din Lumină, spun „Hristos a Înviat!“ și răspund „Adevărat a înviat!“, formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălțare.
Se spune că în Săptămâna Mare este bine ca toți credincioșii să ierte și să se împace cu toți.
„Timpul deschis de Duminica Floriilor, închis de Duminica Tomii și intersectat de noaptea Învierii,reprezintă un scenariu ritual de înnoire anuală a lumii.„(Ion Ghinoiu, „Zile și mituri”).
sursă foto: Florin Constantinescu
