Sărbătoarea Floriilor celebrează sosirea lui Iisus Hristos în Ierusalim și este considerată cea mai mare sărbătoare a Postului Paștelui. Duminica Floriilor marchează începutul Săptămânii Patimilor, ce culminează cu noaptea de Înviere și cu marea sărbătoare de Paște. Simbolul acestei sărbători este ramura de salcie, iar creștinii ortodocși au dezlegarea la pește, fiind a doua dezlegare din postul Paștelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
După slujba de duminică dimineață, credincioșilor le sunt împărțite ramuri de salcie sfințite, semnificația acestora fiind renașterea naturii și biruința vieții împotriva morții.
„Biserica ortodoxă celebrează de „Florii” intrarea Mântuitorului în Ierusalim, unde a fost întâmpinat cu flori și ramuri de finic, după minunea învierii din morți a lui Lazăr. În amintirea acestui moment, românii duc la biserică ramuri de salcie spre a fi sfințite, transferându-li-se astfel proprietăți apotropaice, de propițiere și purificare valabile pe durata întregului an. Substitut fitomorf al zeiței Flora și totodată al ramurilor verzi cu care a fost primit Iisus în Ierusalim, salcia devine unul dintre principalele elemente vegetale învestite cu sacralitate. După sfințirea ramurilor de salcie, oamenii le pun în casă la icoana Maicii Domnului și în „locurile-prag” din gospodărie spre a le folosi în caz de furtună, pentru vindecarea anumitor boli, pentru sporul semănăturilor și al stupilor, pentru vrăji și descântece. Salcia e bună de leac, e bună de dragoste, de sperietură, de trăsnet, de cutremur. Mugurii de salcie, mâțișorii, se pun în scaldă, se pun sub pernă, se pun în hrană, în pământ, în foc. Se pun pe morminte pentru tihna morților. Din ramurile de salcie se fac coronițe și salbe (din nou avem de-a face cu gesturi ritualice precreștine), cercul fiind un binecunoscut simbol solar”. Fragment din ”Calendarul popular al românilor”
Salcia este atestată ca plantă sacră de legendele românești. Se spune că în drumul către locul unde era răstignit Iisus Hristos, Maica Domnului a întâlnit o apă, pe care trebuia să o treacă, iar o salcie bătrână i-a venit în ajutor.
„…i-a zis să se facă punte peste apă. Salcia a ascultat, s-a prefăcut în punte și Maica Domnului, trecând peste dânsa, a binecuvântat-o, ca să nu se poată face cărbuni din ea şi să se ducă în ziua de Florii rămurele înflorite de salcie la biserică.”
Simion Florea Marian, „Sărbătorile la români” (1899)
În credința populară, de Florii, există câteva tradiții ce trebuie respectate:
„Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii […]”
V. Alecsandri – “Floriile”
La mulți ani tuturor celor ce poartă nume de flori!
