„Povestea apei grele la Râmnicu Vâlcea” este titlul sub care doctorul în ştiinţe Dorel- Mihai Constantinescu s-a decis să spună lumii istoria dezvoltării tehnologiei producerii apei grele, cea care stă la baza funcţionării reactoarelor nucleare. Volumul este bilingv – în română şi în engleză – şi vine cu dezvăluiri din culisele uneia dintre cele mai importante descoperiri ştiinţifice din România.
Unul dintre cele mai mari secrete ale României în perioada comunistă, tehnologia de producere a costisitorului ingredient al energiei atomice a fost realizată la Uzina G din Râmnicu Vâlcea în anii 70, de un grup de cercetători români între care şi Dorel-Mihai Constantinescu, care a şi devenit doctor în ştiinţe cu teza despre apa grea. Volumul a fost scris după mai multe decenii de la această invenție revoluţionară, care se aplică acum în multe ţări, tocmai pentru a spune lumii întregi că ea a fost realizată la Râmnicu Vâlcea.
Autorul s-a hotărât să o traducă în engleză supărat că l-a auzit pe ministrul român al Energiei că vrea să repornească împreună cu canadienii combinatul de apă grea de la Turnu Severin, închis de aproape 10 ani.
Apa grea este utilizată ca moderator şi agent de răcire în special la reactoarele nucleare de tip CANDU, folosite şi la Cernavodă, dar şi în alte aplicaţii nucleare, inclusiv în domeniul farmaceutic, al diagnosticelor medicale și al electronicii de ultimă generație, cum ar fi fibrele optice și ecranele OLED.