La Strehaia se află singura Mănăstire din Oltenia care are altarul orientat altfel decât prevăd canoanele bisericeşti, adică spre Răsărit. Mănăstirea Strehaia, care a fost ridicată de domnitorul Matei Basarab pe ruinele vechii cetăţi a boierilor Craioveşti, are orientat altarul spre Sud-Est. Slujitorii Bisericii spun că totuşi soarele luminează în altar la răsărit în luna decembrie, când este solstiţiul de iarnă.
Locul unde s-a ridicat Biserica a fost iniţial reşedinţa boierilor Craioveşti. Ruinele vechii ctitorii au fost reparate de Pătraşcu Vodă şi apoi de Mihai Viteazu care a avut aici reşedinţa ca bănişor al judeţului Mehedinţi. În secolul al XVII-lea, Matei Basarab a preluat Mănăstirea şi a modernizat-o. A transformat-o într-o adevărată cetate fortificată. A refăcut biserica paraclis şi a mărit casa, apoi a întărit curtea cu ziduri crenelate, turn de poartă, valuri şi şanţuri de apărare. Lucrarea s-a încheiat la anul 1645.
Altarul bisericilor creştine se orientează spre est pentru a întări credinţa că Isus era Hristosul, Răsăritul Răsăriturilor. Concret, orientarea altarului Bisericii Mănăstirii Strehaia este spre Sud – Est, cu 42 de grade spre Sud.
Oraşul Strehaia, care a fost cândva şi capitala Olteniei, se află la o altitudine de 140 de metri deasupra nivelului mării, la 48 de km de Drobeta Turnu Severin. Aici au fost aşezări omeneşti încă din epoca bronzului iar denumirea sa vine din slavă şi înseamnă frică. În anul 1863, mănăstirea Strehaia a fost desființată ca urmare a „Legii de Secularizare a averilor mănăstirești”. Până în anul 1958 a funcționat ca simplă biserică. Ultima renovare completă s-a făcut între 1962-1969, iar după căderea comunismului mănăstirea Strehaia a fost reînfiinţată și în 2007 şi-a schimbat destinaţia, din aşezare pentru călugări, într-una de maici.
