Muncă în zadar, pentru producătorii români de fructe, care sunt obligați să le arunce la animale sau să le lase nerecoltate, pentru că nu au cui le vinde. În Mehedinți, 60 de tone de mere au rămas în această toamnă în plantație, din lipsă de cumpărători, În plus, prețul de vânzare era atât de mic că nu acoperea nici măcar cheltuielile cu recoltatul, dar investițiile făcute până ce au ajuns la maturitate. Fermierii spun că fructele aduse din afară le fac o mare concurență atât lor, cât și fabricilor românești de procesare.
Din cele circa 300 de tone de fructe, producția anului 2021, mai bine de un sfert au rămas în plantație, neculese din lipsă de cumpărători. Reprezentanții fermei spun că prețul oferit pe kilogramul de mere era atât de mic că abia putea acoperi cheltuielile cu oamenii necesari pentru recoltat, ori producătorii au investit toată vara pentru ca fructele să ajungă la maturitate.
Fructele nu pot fi vândute nici măcar la fabricile de procesare, pentru că prețuri pe kilogramul de mere este de doar 35 de bani. Reprezentanții acestora spun că nu pot oferi mai mult, deoarece le fac concurență sucurile aduse din afara țării. În aceste condiții, merele mai slabe calitativ ajung la animale.
Fermierii cred că subvenții mai mari de la statul român sau construirea unor depozite care să preia fructele sau legumele ar fi o soluție pentru a evita aceste situații ca legumele să fie aruncate iar fructele lăsate să înghețe.
Cel mai mic preț la care producătorii români vând fructele pentru consum este de un leu kilogramul. Ei spun însă că datorită subvențiilor mult mai bune pe care le primesc, fermierii străini, din import fructele ajung în România la prețuri și mai mici.
