,,Satul e închis ca o cetate/Totul se află înăuntru/Când vine de la câmp, omul parcă trage scara potecii după el”. Așa își descria Marin Sorescu locul natal, Bulzeștiul care a trecut demult din realitate, într-un fel de mit literar, un tărâm nemuritor încapsulat, cu oamenii săi cu tot, în versurile volumelor intitulate La lilieci, după numele cimitirului din localitate. În ciuda acestei glorii, dar și a peisajului mirific în care sunt așezate, cele mai multe din cele 10 sate ale Bulzeștiului, înșirate și ascunse printre dealuri și păduri seculare, sunt astăzi depopulate, singurii pe care îi întâlnești pe ulițe fiind bătrânii. Colectivizarea forțată din perioada comunistă , dar și anii de după 90, lipsiți de orice perspectivă economică, au făcut ca tinerii să plece în străinătate sau spre zonele urbane.
Ghizii noștri prin Bulzesti au fost scriitorii Sivia Sorescu, nepoata scriitorului Marin Sorescu, și Nicolae Bălașa, cei care și-au întemeiat, în locurile natale, o frumoasă gospodărie.
