Astăzi, dl. Prof. Biolog MARIAN NIȚĂ, ne prezintă o plantă perenă originară din America de Sud, Africa de Sud și Asia, în formă de tufă: gerbera.
Denumirea științifică: Gerbera Gron.
Familia: Compositae
Etimologie:
Numele genului a fost dat în sunat sa notanistului german Traugott Herbert, sec. XVIII. Gerbera a fost adusă în Europa după 1887, din sudul Africii și din regiunile meridionale ale Asiei.
Origine:
Genul gerbera cuprinde plante perene originare din America de Sud, Africa de Sud și Asia. Plantele sunt în formă de tufă. Frunzele pornesc din rizomi scurți, sunt întregi, mai mult sau mai putin decupate, cu parte a inferioară catifelată sau tomentoasă. Florile sunt dispuse în calatidii terminale, solitare.
Gerbera jamesonii Hook.
Originară din Africa, specia are frunzele pețiolate, lanceolate, neregulat penatifide. Florile sunt grupate în calatidii solitare; cu diametrul de 10-12 cm., dispuse în tine lungi de 50-70 cm. Călătoriile au flori tubuloase în centru, iar pe marginea discului au flori lingulate mari, de culoare oranj strălucitor.
Cerințe ecologice:
Specie perenă, sensibilă la frig, solurile preferate sunt cele nisipoase, afânate, bogate în humus, cu pH. Între 5-6, 5.
Este foarte sensibilă la excesul de săruri solurile, excesul de calciu produce dereglări și sensibilitate la boli.
Utilizare:
Gerbera este una dintre cele mai apreciate și cultivate specii pentru flori tăiate, datorită frumuseții florilor și duratei mari de pă5, de circa 23 săptămâni cu condiția scurtării periodice a tulpini florale, utilizării soluțiilor conservante și recoltării la momentul optim.
Se folosește în aran6florale singură sau ÎN amestec cu alte specii și în lucrări de legătorie.
