Discutăm despre o plantă originară din Africa, Noua Zeelandă, Europa și Australia, care este puțin pretențioasă, Flori de pai. Detalii despre etimologie, origine, cerințe ecologice și utilizare, ne oferă Marian Niță, profesor biolog.
Denumirea științifică: Helichrysum bracteatum Willd.
Familia: Compositae
Etimologie:
Numele genului provine din cuvintele grecești „ helios” – soare și „chrysos” – aur.
Origine:
Genul cuprinde circa 300 de specii originare din Africa, Australia, Noua Zeelandă și Europa.
Helichrysum bracteatum Willd.
Plantă originară din Australia, are tulpina de 40-80 cm. înălțime , ramificată, glabră sau slab păroasă.
Frunzele sunt lanceolate, ovale, sesile, dispuse altern. Este cea mai valoroasă plată din grupa plantelor cu inflorescențe persistente.
Decorează prin calatidii, cu diametrul de 2-5 cm., grupate în vârful ramificațiilor .
Bracteele involucrului sunt numeroase, de culoare alb, roz, galben, portocaliu și diferite nuanțe de roșu.
Cerințe ecologice:
Ca și celelalte specii cu inflorescențe persistente, este puțin pretențioasă, dar rezultate deosebite se obțin pe terenuri însorite, cu soluri fertile, nisipoase și nu prea umede.
Utilizare:
Se pot folosi vara în decorul parcurilor sau grădinilor, dar în mod deosebit se folosesc ca flori tăiate uscate, iarna pentru aranjamente florale. Pentru obținerea unor flori de calitate, se recoltează în faza de boboc, se leagă în mănunchi și se usucă cu inflorescențele în jos.
Soiurile pitice se folosesc cu plante în masiv sau ca plante la ghiveci.
