În Sfânta și Marea Miercuri, se face pomenire despre o femeie cinstitoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos – femeia care a uns cu mir pe Domnul, în Betania
Femeia și-a arătat cinstirea ei față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos turnând peste El mirul cel de mult preț și a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie.
Este un text liturgic de o mare frumusețe și ar fi bine să-i ascultăm cuprinsul în această zi în care ne gandim la ceea ce s-a întâmplat când femeia a adus mir de mult preț ca semn de cinstire pentru cel ce a rânduit apoi, ca fapta ei să fie pomenită spre amintirea ei, oriunde se va propovădui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).
Meditația părintelui Nicolae Steinhardt la episodul comemorat astăzi, petrecut în Betania, dupa Învierea lui Lazar, al ungerii cu mir a Mântuitorului de catre Maria, sora lui Lazar:
,,Când Iuda spune: „ce risipă! e păcat de bani! un vas atât de scump şi s-ar fi putut ajuta atîţia săraci!”, Iuda vorbeşte în numele nostru al tuturor. Toţi judecăm ca el: da, e păcat, atâta risipă de mir şi sunt atâţia săraci!… Vorbeşte logica omenească, migăloasă şi pizmaşă. (Pentru noi înşine nimic n-ar fi prea scump, pentru alţii orice e prea mult. Şi nici pe noi nu îndrăznim să ne răsfăţăm!) Vorbeşte meschinăria îngrijorată de a limita pornirea spre dărnicie ori spre sacrificiu. Iar răspunsul lui Hristos, niţel brusc: „ or să tot fie săraci cât va fi lumea şi o să-i tot aveţi, pe cînd pe mine nu, iar femeii acesteia i-a fost milă de mine” – răspunsul acesta e de natură a stîrni cea mai justificată indignare a fariseului care mocneşte în fiecare din noi. E nedrept şi scandalos! ne vine a zice, mai grijulii de gospodărire şi chiverniseală decît oricînd. Ungerea din Betania e altceva. De fapt e o lecţie – ca tot ce se petrece şi se spune în Evanghelii. Cele rostite pentru noi sunt rostite, să ne fie de învăţătură. Şi ni se dă o lecţie grea, anevoie de adus la îndeplinire: datoria noastră când vedem o suferinţă, un om în pătimire, pe aproapele nostru pe o oarecare cruce, ori în apropiere, în preajma, în perspectiva unei cruci, datoria noastră nu este să ne refugiem în abstracţiuni şi generalizări, în dragostea de omenire şi emiterea dorinţei de a se modifica legile şi sistemele sociale, ci e să-l ajutăm şi să-l mîngâiem şi, pe loc, să-l covîrşim cu bunătatea noastră pe omul acela şi suferinţa aceea anume. Nimic nu-i prea bun, nimic nu-i de ajuns, nimic nu-i prea scump pentru lovitul, năpăstuitul, suferindul, nenorocitul nostru semen, chip al lui Dumnezeu”. Interpretând ungerea cu mir ca o jertfă cu bun miros, ca o manifestare de iubire şi ca un simbol al îmbălsămării Sale apropiate,Iisus iarăşi ni se înfăţişează ca un model pentru toţi creştinii care se cade să fie cât mai puţin înrobiţi de bunurile trecătoare ale acestei vieţi şi cât mai convinşi că Hristos e vrednic de orice sacrificiu, că nimic nu este prea mult, ori prea costisitor pentru El“.
Realizator: Anca Țoghe
Invitați:
- Preot Iulian Buchiu – ghidului Mănăstirii Cozia
- Preot Arhimandrit Vartolomeu Androni – Mănăstirea Cozia
Editor imagine: Luminița Iova
