Profesorul biolog Marian Niță ne aduce detalii despre etimologia, originea, cerințele ecologice și utilizarea așa numitei flori de aur, crizantema.
Denumire științifică: Chrysanthemum L.
Familia: Compositae
Etimologie:
În limba greacă „chrysos” înseamnă „aur” și „anthemos” „floare”, deci „floarea de aur”, cu aluzie la culoarea aurie a primei specii descrise.
Origine:
Genul Chrysanthemum cuprinde specii anuale și perene, originare din Europa și Asia, glabre sau păroase, cu florile tubuloase sau ligulate, în calatidii solitare sau dispuse în corimbe și frunzele întregi, zimțate si segmentate.
Cunoscute și cultivate cu 500 de ani î.e.n. în China, au pătruns în Europa în anul 1789 și au cunoscut o largă răspândire.
Chrysanthemum x hortorum ( denumirea actuală este Dendranthema x grandiflorum) originară din China a rezultat din hibridarea mai multor specii, dintre care cele mai importante sunt: Chrysanthemum indicum3 și Chrysanthemum morifolium.
În cultura modernă, Crizantemele, plante de zi scurtă, se cultvă fie pentru flori tăiate, fie ca plante la ghiveci.
Cerințe ecologice:
Crizantemele pentru flori tăiate se cultivă în sere semicalde, unde se asigură o temperatură de 15-18 gr. C., cât mai constantă.
Unele soiuri au exigențe mai reduse, de 15-16 gr. C. Lumina trebuie dirijată conform valorilor prezentate în fișele care sunt furnizate de producătorii de material săritor, unde în funcție de soi, se indică perioadele de întuneric și lumină, în vederea obț5 de flori la date pprecise. Solul trebuie să fie permeabil și foarte bine pregătit.
Utilizare: Se recoltează când 50% din flori sunt deschise și se păstrează în camere frigorifice la +4/+6 gr. C.: UR 60-70%, ( în apă, eventual cu o soluție de pretratare), până la valorificare. Ca floare tăiată, se păstrează foarte bine în apă timp de 2-3 săptămâni.
