Despre gălbenele sau firimică discutăm astăzi cu Marian Niță, profesor biolog. Puțin pretențioasă, preferă soiuri neutre sau slab alcaline, argiloase, bogate în humus și regiuni mai reci. Denumirea științifică este Calendula officinalis L. și face parte din familia Compositae. Numele genului derivă de la cuvântul latin „calendae” – prima zi a lunii.
Genul cuprinde 20 de specii anuale, rustice sau semirustice, originare din regiunea mediteraneană. Este o plantă ornamentală, medicinală, dar și industrială – din flori se poate extrage un colorat pentru unt și brânzeturi.
Calendula officinalis se caracterizează prin tulpini ramificate, erecte, cu înălțimea de 25-60 cm. Frunzele sunt alterne, întregi, oblongi, cu marginea întreagă, sesile cele de la bază și scurtpețiolate și lanceolate cele superioare. Inflorescențele, calatidii terminale, solitare, sunt formate din flori tubuloase, de culoare purpurie în centrul inflorescenței, iar cele marginale sunt singulare, de culoare galbenă.
Înflorește din luna mai și până în toamnă. Calendula este puțin pretențioasă, preferă soluri neutre sau slab alcaline, argiloase, bogate în humus și regiuni mai reci.
Înflorirea abundentă și prelungită, culoarea vie a inflorescențelor recomandă Calendula ca o plantă pretențioasă (datorită culorii galbene), pentru ronduri, masive unicolore, platbande multicolore. Soiurile înalte se recomandă pentru flori tăiate, având o durată mare de păstrare, de 6-7 zile.
