Prof. Marian Niță revine cu noi informații, de această dată despre ochiul boului, care face parte din familia Compositae, iar denumirea genului derivă de la cuvintele grecești „kallistos” – „cea mai frumoasă” și „stephos” – „ cunună”, cu aluzie la forma și frumusețea florilor.
Care este originea acestei flori?
M.N: Aceasta floare este originară din China și Japonia și a fost introdusă în Europa în 1731, la Jardin du Roi. A luat o largă răspândire prin frumusețea și diversitatea florilor, ușurința înmulțirii și pretențiile reduse la condițiile de mediu. Este o specie anuală caracterizată prin tulpini de 30-80 cm., puternic ramificate, cu aspect piramidal. Frunzele sunt dispuse altern. Florile sunt dispuse în calatidii solitare, de mărimi, forme și culori diferite. Înflorește din iunie până în octombrie.
Care sunt cerințele ecologice?
M.N. Se poate cultiva pe orice teren, dar preferă solurile ușoare, bogate în humus, permeabile, însorite, nu suportă excesul de umiditate.
Cum se utilizează ochiul boului?
M.N: Se folosește ca flori tăiate, momentul optim de recoltare este stadiul de floare deschisă. Se pot utiliza și la ghivece, se folosesc în decoruri de vară și toamnă, în ronduri, platbande și borduri, suportând ușor transplantarea, chiar în faza înfloririi. Are o durată mare de păstrare în apă de 7-8 zile.
