Orașul care nu doarme niciodată tace, deoarece coronavirusul ține New York-ul în încleștare lui. Nimeni nu își putea imagina că frica și singurătea va bântui și la New York în aceste zile.
Un Times Square pustiu,un Grand Central Terminal gol cu excepția câtorva călători. Pe podul Brooklyn doar doi oameni își fac selfie-uri,iar sutele de teatre de pe Broadway afișează un singur mesaj: Temporarily Closed. Tăcerea s-a coborât până și la stația de metrou World Trade Center adăpostită de Oculus-ul alb, proiectat de Santiago Calatrava,în inima districtului financiar al New York-lui. Sunt imaginile unui oraș însingurat. Teama și preocupările legate de răspândirea coronavirusului au redus ,,orașul care nu doarme niciodată’’ la tăcere. Scriitoarea Carmen Firan ne transmite gândurile ei despre această experiență.
Carmen Firan este stabilită de peste două decenii la New York unde continuă să scrie, să publice, să participe la viaţa culturală a comunităţii româneşti. Autoare a zeci de volume de versuri, proză, eseuri, piese de teatru şi scenarii de film este membră a Societăţii Poeţilor Americani şi membră a PEN Clubului din New York . Revine deseori în ţară, pentru a se întâlni cu publicul de acasă şi pentru a-şi lansa noutăţie editoriale.
Cel mai recent roman al său, În apele facerii este o poveste de dragoste plasată în ultimul deceniu de comunism. scriitoarea redă atmosfera acelui timp fără ostentație, prin experiențele de viață ale unor tineri intelectuali prinși în capcana istoriei. Povestea unui erou fără nume este completată de trei voci diferite care preiau alternativ firul narativ, ilustrînd realitatea crudă, visurile și utopiile protagoniștilor. Simțindu-se într-o închisoare existențială, antieroul acestei cărți decide că nu s-a născut încă. Nu s-a născut pentru că încă nu a făcut nimic important, nu are la ce să privească în viitor și ce să lase în urmă. Parabola este însă și o frondă împotriva sistemului, o formă de rezistență la alienarea politică în speranța găsirii unui sens al vieții. Tabloul Bucureștiului din anii ’80 este condimentat cu relații amoroase, cu scene din viața nomenclaturiștilor, dar și a boemei artistice, cu o bună observație a realității și o analiză lucidă a acelor vremuri.
