Bilogul Marian Niță ne prezintă câteva detalii despre Nu-mă-uita, una dintre cele mai îndrăgite flori de primăvară. Denumirea ei este însoțită de numeroase legende, printre care și cea a lui Henric al IV-lea, care hotărăște s-o proclame simbol al exilului său din 1398. De asemenea, este binecunoscut faptul că floarea de Nu-mă-uita are proprietăți medicinale, având efect antiinflamator.
Care este denumirea științifică a acestei plante?
Nu-mă-uita are denumirea științifică: myossotis alpestris Schmidt, iar familia din care face parte se numește boraginaceae. Denumirea genului provine de la cuvintele grecești „ mus”, care înseamnă „ soare” și „otes”, care înseamnă „ ureche”, cu aluzie la forma frunzelor.
Ce ne puteți spune despre originea ei?
Genul „myossotis” cuprinde specii perene, originare din Europa, dar și din alte zone temperate. Se cultivă soiuri cu flori albe, bleu și roz.
Care sunt cerințele ecologice?
Nu-mă-uita preferă terenurile permeabile, fertile, ușor călduroase, locurile însorite, dar și semiumbră. În regiuni aride pretinde udat abundent, iar în regiunile răcoroase și umede, înflorirea are o durată mai lungă.
Spuneți-ne cum se utilizează această floare.
Soiurile pitice sunt recomandate pentruborduri, cele mijlocii – pentru ronduri și grădini alpine. Se cultivă în jardiniere, singură sau în asociație cu pansele, narcise și lalele. Se cultivă și pentru flori tăiate, în aranjamente, fiind delicată și având un efect decorativ deosebit.
foto credit: Tom Smedal
