Sinistraţii din Ocnele Mari sunt puşi într-o situaţie absurdă. După ce au fost evacuaţi din calea saramurii, în august 2009, şi au rămas fără agoniseala de-o viaţă, oamenii continuă să plătească taxe şi impozite pentru terenurile şi locuinţele care nu mai există sau de care nu se mai pot folosi. În plus, speranţele că vor putea începe o viaţă nouă s-au năruit şi ele. Deşi au fost strămutate din Ocnele Mari la Căzăneşti, un cartier de la marginea oraşului Râmnicu Vâlcea, în locuinţe noi, niciuna dintre familii nu deţine acte de proprietate aici. Ar fi nevoie de o decizie guvernamentală pentru ca ei să fie împroprietăriţi, decizie pe care nimeni nu şi-a asumat-o însă în ultimul deceniu.
Nu mai puţin de 34 de familii din Ocnele Mari sunt nevoite să plătească taxe şi impozite locale pentru proprietăţile la care nu mai au acces sau care fizic nu mai există. Oamenii au rămas fără agoniseala de-o viaţă în anii 2000, după ce cavernele s-au prăbuşit, iar saramura a inundat drumurile şi gospodăriile. Primarul localităţii spune că exista o derogare în Codul Fiscal pentru astfel de situaţii, dar că strămutaţii din Ocnele Mari nu pot beneficia de ea.
Din cele 34 de familii, 28 au fost strămutate în urmă cu zece ani la Căzăneşti, în case construite de stat. Deşi li s-a promis că vor fi împroprietăriţi, în contul pierderilor suferite după prăbuşirea cavernelor ca urmare a exploatării de sare, oamenilor nu li s-au înmânat nici până azi actele. Aceştia locuiesc aici în baza unui contract de comodat, care nu le permite să lase casele moştenire copiilor. Promisiuni că vor fi împroprietăriţi au primit însă de fiecare dată când s-a schimbat guvernul sau când a fost numit un alt prefect.
Ultima oară, în Ocnele Mari a fost instituit codul roşu în august 2009, după ce în Câmpul I de Sonde s-a format un crater cu o adâncime de aproximativ 200 de metri pătraţi. Tavanul unei foste mine de sare s-a prăbuşit, iar saramura a ieşit la suprafaţă şi a inundat drumurile şi gospodăriile localnicilor.
