„Scriind câte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce“
Acesta s-a născut în Imperiul Otoman, pe teritoriul Bulgariei de astăzi, 1794-1796(?), sub un alt nume, dintr-un tată aromân. A locuit de-a lungul vieții la: Chișinău, Brașov, Rămnicu Vălcea și București. Cu cunoștintele sale din cele două culturi, orientală și occidentală, a reușit să le unească și să le transforme în lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii, fabule și povestiri.
Anton Pann este recunoscut de români, mai ales ca fiind cel care a compus melodia imnului național. Conform documentelor vremii, se spune că „Deşteaptă-te române!”, simbol al revoluției pașoptiste, a fost cântat pentru prima dată pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Chiar Anton Pann a dirijat un grup de seminariști, la intonarea cunoscutei melodii, pe versurile poemului „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu. În cinstea acestui eveniment, în fiecare an, pe data de 29 iulie, românii sărbătoresc ziua imnului național.
Când spunem Anton Pann, ne vin în minte unele dintre scrierile sale cele mai cunoscute : Povestea vorbei, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Fabule si Istorioare, O șezătoare la țară. De asemenea, Anton Pann este considerat a fi și un harnic slujitor al cântărilor bisericești. Opera sa psaltică este răspândită în zeci de manuscrise şi tipărituri aflate în numeroase fonduri de biblioteci, publice, bisericeşti şi particulare. Pe la 1842 , devine profesor de muzică la Seminarul Mitropoliei din București. În 1845 editează la tipografia sa, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau Gramatica melodică, o adaptare după un manual grecesc. Acest manual de teorie a muzicii bizantine în limba română este alcătuit din şase mari părţi, în care autorul explică întreaga teorie a muzicii bisericeşti sub formă de întrebări şi răspunsuri.
În pelegrinările sale, ajunge și în județul Vâlcea . Astfel, în anii 1826-1828, 1836-1840, Anton Pann este „dascăl de musichie” la școala organizată pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la biserica Buna Vestire. Vizitează Mănăstirea ,,Dintr-un Lemn,, și se îndrăgostește de Anica, nepoata stareţei Platonida. În memoria șederii sale în aceste locuri, la Râmnicu-Valcea este deschisă o expoziție care ilustrează interiorul unei locuinţe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea. Casa-muzeu a fost mutată pe o distanţă de 37 metri faţă de cum era amplasată inițial, odată cu reamenajarea centrului municipiului.
La București, Anton Pann a locuit într-o casă care a fost transformată într-un muzeu deschis publicului. Aici, se poate descoperi viața și opera omului de cultură, cu ajutorul muzicii şi a imaginilor 3D. Casa memorială are o arhivă cu compoziții muzicale variate ale lui Anton Pann, iar într-una dintre încăperi regăsim povestea unora dintre personajele sale.
Anton Pann moare în casa sa, pe 2 noiembrie 1854. El este înmormântat în curtea Bisericii Lucaci din Bucureşti.
