Nu s-a născut în România, dar trăiește româneşte şi iubește România. Liniştea şi frumuseţea de la noi l-au convins să lase în urmă țara natală, un loc de muncă bine plătit şi o viaţă confortabilă. Cea mai frumoasă perioadă a vieții a început pentru Fouad Chouaib la Craiova și, chiar dacă a părăsit-o ceva timp pentru Liban, țara în care s-a născut, acum… România este casa lui.
Fouad înseamnă inimă, în țara din care vine, Liban. Este poate prima destăinuire pe care mi-a făcut-o Fouad Chouaib (Șueib) atunci când ne-am întâlnit. O inimă… ce bate pentru România. Când a fost prima bătaie de inimă? În urmă cu aproape cinci decenii. Mai exact în 1974, când Fouad călca pentru prima dată pe pământ românesc, la Craiova. Făcea parte din prima serie de studenți străini care au venit să studieze la Facultatea de Medicină.
Și dacă vorbim de inimă care bate, aceasta aproape că i-a sărit din piept când a cunoscut-o pe Maria, cea care îi este alături de 42 de ani. După absolvirea facultății, și-au luat la revedere de la Craiova și au plecat în Liban, însă la scurt timp a reînceput războiul civil, iar viața ca medic pe un tărâm al violențelor nu a fost tocmai ușoară pentru Fouad.
Acolo s-au născut cei doi băieți, Fadi, adică Isus Hristos și Chadi (Șadi), cel care cântă frumos. Ajunși la maturitate, cei doi băieți au venit pe rând să studieze în România, la Craiova. Cel mare – Farmacia, iar cel mic – Mecatronica. Părinții au rămas în Liban, iar viața lor începea să fie împărțită între două țări.
Este acum medic de familie într-o comună din Vâlcea și iubește căldura cu care-l înconjoară pacienții, iubește gesturile simple pe care le fac cei care vin să-și găsească vindecul. Iubește România pe care a cutreierat-o în lung și-n lat.
Iubește România, iubește Craiova, își iubește familia și consideră un semn de dragoste libertatea pe care le-a dat-o copiilor să-și aleagă singuri locul în care simt ei că se pot realiza. Pentru cel mare este, cel puțin pentru moment, îndepărtata China, iar pentru mezin România, Craiova.
