Nicolae Titulescu a fost diplomat, jurist, profesor universitar, politician, membru titular al Academiei Române şi singurul român care a ajuns preşedinte al Ligii Naţiunilor (predecesoare a ONU), singurul președinte ales pentru două mandate. Este recunoscut pentru talentul său oratoric, cunoașterea limbilor străine, calități apreciate în țară dar și în forurile internaţionale.
S-a născut în 1882 la Craiova, unde a urmat studiile primare şi liceale. Copilăria și-a petrecut-o la moșia tatălui său, din Titulești – Olt. În prezent, casa memorială adăpostește o expoziție cu obiecte personale ce au aparținut marelui diplomat român. Tatăl lui Nicolae Titulescu, Ion, de profesie avocat , era descendent al unei familii de moșneni și fiul protopopului Nicolae Economu. El a fost prefect al județului Dolj, președinte al Curții de Apel din Craiova, deputat în Parlament sub guvernul lui Ion C. Brătianu.
Din 1900, Nicolae Titulescu este absolvent al liceului “Carol I” din Craiova și datorită rezultatelor excelente la învățătură obține o bursă la Paris și studiază dreptul. În această perioadă este inițiat în francmasonerie, într-o lojă masonică din capitala Franței. În 1905, după obţinerea doctoratului, se întoarce în țară și predă drept civil la Universitatea din Iaşi. Doi ani mai târziu devine profesor al Universității din Bucureşti.
În 1907 se înscrie în Partidul Liberal Conservator condus de Take Ionescu și de atunci, cariera sa politică ia avânt. În 1912 este ales deputat de Romanați. Din această funcție militează pentru întregirea României prin intrarea în război. În 1917 este numit Ministru al Finanţelor în guvernul de coaliție , refugiat la Iași, și condus de Ion I. C. Brătianu, iar în anul următor contribuie la înfiinţarea Comitetului Naţional Român cu rolul de a promova în opinia publică internațională, dreptul la unitate naționala, realizat cu succes în 1918.
Nicolae Titulescu a ocupat de trei ori fotoliul de Ministru al Afacerilor Străine în perioada 1928-1936. Astfel, a militat împotriva nazismului şi a regimurilor care ar fi putut pune în pericol siguranţa frontierelor României. Orator de marcă, Titulescu, a militat pentru pace și relații cordiale între țări, fiind printre primii politicieni cu viziunea unei Europe Unite.
Din 1921 a fost desemnat reprezentant permanent al României la Liga Naţiunilor, precursoarea Organizației Națiunilor Unite, urmând să fie ales de două ori preşedinte al acestei organizații internaționale, în perioada 1930-1932. Din această funcţie a luptat pentru păstrarea graniţelor, conform tratatelor internaționale și a unei bune colaborări între marile puteri și statele mici. De asemenea, în discursurile sale, a avertizat asupra primejdiei fasciste şi hitleriste. A avut relații strânse cu ministrul de Externe al URSS, Maxim Litvinov, fapt neagreat de unii dintre conducătorii vremii și o deschidere către acțiunile stângii politice europene, cu precădere în Războiul Civil din Spania, primind reacții negative din parte clasei politice românești.
Odată cu instaurarea nazismului în Germania, Nicolae Titulescu a contribuit la o colaborare internațională, în interesul păcii și securității europene. Astfel, în 1933 a semnat la Londra, în numele Guvernului României, convențiile împotriva agresorului. A participat la încheierea în 1933 a Micii Înțelegeri și pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice.
În 1936, regele Carol al II-lea îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale și îl obligă să plece în exil. Se stabilește în Elveția, apoi în Franța. Își continuă activitatea prin articole și prelegeri în Franţa şi în Marea Britanie (Camera Comunelor, Universităţile Oxford şi Cambridge), promovând pacea și avertizând asupra pericolului unui nou război.
Nicolae Titulescu moare la Cannes, după o lungă suferință, pe 17 martie 1941. Abia în 1992, rămășițele sale sunt aduse în țară și înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, conform testamentului.
„Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.” NICOLAE TITULESCU
