Părinții sunt cele mai importante și apropiate persoane în viața copilului. Cel puțin până la adolescență, ei sunt modele, figuri autoritare, dar și principalul reper în viață, sursă de protecție, dar și de afecțiune. Copilul al cărui părinte este plecat departe simte din plin lipsa de afecțiune, de mângâiere sau îmbrățișare pe care nu le poate primi într-o conversație, fie ea și zilnică.
De multe ori, părinții sunt nevoiți să ia calea străinătății. O fac cu gândul că familiei îi va fi mai bine din punct de vedere material. Au pus deja în balanță. Pe un taler traiul decent pe care îl pot asigura din veniturile obținute departe de țară, pe celălalt… dorul de copii și poate incertitudini. Balanța înclină, în funcție de perioade. Însă pentru copiii rămași acasă, rezultatul balanţei nu contează.
Copiii ai căror părinți sunt departe de casă sunt retrași și simt nevoia de atenție. Anxietate, stimă scăzută de sine, rezultate slabe la învăţătură sunt doar o parte dintre efectele pe care le are asupra copiilor plecarea părinţilor la muncă în străinătate.
Dorul de părinţi, la unii sentimentul de vinovăţie, îi fac pe copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate să aibă nevoie de terapie psihologică. Specialiştii vin și cu sfaturi pentru părinți.
În Dolj, potrivit statisticilor sunt aproape 5.000 de copii care au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate. Peste 1.400 au ambii părinţi departe.
