Biologul Marian Niță aduce pentru Tvr Craiova detalii despre dalie sau gherghină, cum este cunoscută în limbajul popular. Originară din America Centrală, dalia necesită locuri însorite, dar nu cu apă stagnantă.
Etimologie: Numele genului a fost dat în onoarea botanistului suedez Andre Dahl (1751-1789).
Origine:
Genul este originar din America de Nord și Mexic, cuprinzând 25 de specii, caracterizate prin rădăcini tuberizate, tulpini înalte și flori grupate în calatidii.
Dahlia variabilis Des. ( D. pinnata Cav.) este originară din America Centrală. Are rădăcini tuberizate, tulpini înalte de 1-2 m., prevăzute cu frunze lobate, cu lobii ascuțiti. Inflorescența formată din flori tubuloase mici, galbene în centru, florile ligulate dispuse pe un singur rând, înconjoară discul inflorescenței și au colorit variat. Este la originea daliilor horticole actuale.
D. x hortensis – originară din Mexic, cuprinde daliile cultivate în prezent în toată lumea.
Cerințe ecologice:
Dahlia necesită locuri însorite, adăpostite de vânturi, cu umiditate asigurată, dar nu cu apă stagnantă. Solurile cele mai favorabile sunt cele argilo-nisipoase sau nisipo-lutoase, cu textură medie, bogate în substanțe organice, cu pH neutru.
Utilizare:
Daliile sunt foarte apreciate în grupuri sau izolate pe peluze, în ronduri sau rabate datorită coloritului lor variat. Soiurile cu talie mică se folosesc pentru borduri. Se pot cultiva la ghivece sau se utilizează ca flori tăiate, în aranjamente cu lăstari de asparagus ori frunze de alte specii.
