Astăzi este zi de mare sărbătoare. Este Sfântul Gheorghe, cunoscut şi ca Sângeorz, patronul naturii şi al vegetaţiei. Tradiții și obiceiuri arhaice mai sunt păstrate și transmise de bătrâni în satele din nord-vestul Doljului. Această zi marchează în calendarul popular începutul anului pastoral.
“Crucile” de Sfântul Gheorghe este un obicei foarte vechi, unic la nivel național, întâlnit doar în Oltenia, mai exact în localitatea Busu, care începe din ziua de ajun. Cei ce poartă numele Sfântului Gheorghe ridică o cruce în culmea celui mai înalt deal. Se crede că acest ritual, prin semnificația ridicării crucii, va proteja întreg satul de stihiile văzduhului.
La poalele ,,Crucii,, se fac parastase și se pomenesc cei adormiți, iar preotul satului sfințește crucea, colacii și bucatele ce au fost aduse.
Ca semn de sărbătoare, în această zi creștinii pun la porțile caselor crenguțe de salcie și brazde cu iarbă verde, pentru că se spune, din bătrâni, că Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții și paște iarbă. Obiceiul de a pune crenguțe de salcie şi iarbă verde la porți are o dublă semnificație. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele.
